Instalatiile unui acvariu II

 

Un alt accesoriu indispensabil pentru acvariul dumneavoastra este termometrul (punctual 5), el va ajuta sa aflati temperatura apei din acvariu si in functie de el veti regla incalzitorul.

Desi am lasat-o pe ultimul loc, instalatia de iluminare (punctual 6) are si ea un rol foarte important si nu trebuie omisa. Sitemul de iluminare poate fi cumparat ca atare din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat artizanal. In comert se gasesc si capace de acavriu cu instalatie incorpoarata dar pentru faptul ca de multe ori dac vrei sa crstem plante ceva mia pretentioase lumina din fabric nu este suficienta am sa va prezint cel mai simplu mod de realizare al unei astfel de instalatii. Pentru inceput, aveti nevoie de o instalatie de neon si un tub de neon florescent (obligatoriu florescent). Instalatia de neon va fi prinsa de o carcasa din tabla de forma concava (precum tava de cozonac), orientata cu gura in jos. Partea interioara a carcasei trebuie sa o vopsiti in alb, pentru a reflecta cat mai mult lumina, iar paretea exterioara intr-o culoare asortata cu restul culorilor din incapere, pentru a optine un design placut.A spori luminoziatea si economisi ceva energie electrica, nu este deloc greu, va recomand sa folositi reflectoare de lumina, ele se gasesc in comert, insa le puteti confectiona si in casa (folie de staniol). De foarte multe ori in magazinele de specialitate acvariile sunt fara sisteme de iluminat, iar capacul este realizat din sticla. Acest tip de capac este realizat din doua compomente: una mobila si una fixa, special conceputa pentru a sustine instalatia de iluminat. Partea fixa poate fi confectionata din oglinda sau se poate lipi staniol pentru a reflecta lumina. Si pentru a va face o idee despre cum puteti alege lampa potrivita pentru acvariul dumneavoastra, iata un tabel unde aveti lungimea in functie de puterea lor:

sursa: http://forum.acvarist.ro/viewtopic.php?t=1800 preluare de pe : http://www.aquabase.org/articles/html.php3/liste-des-tubes-fluorescents=983.html

 

Nu uitati sa tineti cont de marimea acvariului: cu cat este mai mare, cu atat are nevoie de mai multa lumina.

Volumul acavariului (L)	Tub florescent
30 L	1×15 W
50 L	2×18 W
75 L	2×20 W
100 L	2×36 W
150 L	3×36 W
200 L	3×40 W
250 L	4×36 W
300 L	4x 40 W

 

 

Pentru ca un bazin sa fie iluminat corespunsator din punct de vedere al cantitati trebuie tinut seama de urmatoarea regula: intalatia trebuie sa emita intre 0,5 si 1 watt pe litru. Chiar si asa sunt cazuri in care nu aveti nevoie decat de maxim 0,5 watti si asta pentru ca sunt pesti ce nu adora lumina sau plante ce nu au un necesar mare de lumina, dar sunt si plante unde aveti nevoie de cel putin 1 watt pe litru. In ceea ce priveste lampile care ar trebuii sa le folosoti aici este o intrega poveste, pe piata exista atat lampi florescente special concepute pentru acvaristica gen sera, tetra sau lampi normale ce se pot folosi si in acvaristica de la Phillips, osram, etc. Pentru ca in cazul acestei instalatii sunt foarte multe lucrui de spus am sa incerc realizarea unui articol aparte unde sa dezvoltam problema , mai ales ca nu am pomenit nimic de calitatea luminii pe care trebuie sa o folosim. Un alt lucru care trebuie stiut este cum pozitonam instalatia de iulinat pentru a ilumina intregul acavariu:

 

Acestea ar fi cele mai importante instaltii al acvariului, sau mai bine zis acestea ar fi cele mai uzitate caci in urma progresului economic si tehnologic au cresct si standardele acvaristici. Si pentru ca nu ar fi tocmai profesionist sa nu amintim macar de ele am sa incerc sa fac o scurta prezentare si pentru acestea din urma.

Voi incepe cu instalatia de CO2 care in opinia mea este cea mai importanta daca doriti sa cresteti plante acvatice in adevaratul sens al cuvantului. Probabil ca va intrebati pentru ce CO2 in apa? Am sa va raspund imadiat. In urma unor analize si experimenta s-a observat ca cu cat cantitatea de Co2 din apa este mai mare cu atat mai mult cresc si plantele. Probabil veti spune ca acesta este rolul pestilor sa produce CO2 in acvariu. Perfect adevarat insa atunci cand acvariu este foarte bine plantat acesta nu mai ajunge, fapt pentru care se intervine asupra mediului cu injectie de CO2. Instalatia de CO2 este una dintre cele mai complexe instalatii folosite in acvaristica in opinia mea iar in cele ce urmeaza am sa incerc sa va fac o scurta prezentare.

sursa: http://forum.acvarist.ro/viewtopic.php?t=7738&sid=07a2a2755ecdbac01f36659e958a59f5

Butelia de CO2 poate avea multiple forme si se gaseste atat in magazinele de specialitate cat si confectionata artizanal din tot felul de buteli (instictoarea, etc.). dupa cum spune si numel acesteia in ea se depoziteaza CO2 sub doua forme gazos (pana in 30 de atm presiune) sau lichid (pana in 60 de atm presiune). Instalatia se continua cu un regulator de presiune acesta face trecerea de la presiunea din butelie la o presiune mult mia mica usor de utilizat de catre propietar, daca cumparati o instalatie de profil cel mai probabil acest regulator vine impreuna cu un robinet cu ajutorul caruia se regleaza debitul de CO2 eliberat. Mai departe instalatia se continua cu un furtum care intra in numaratorul de bule acesta din urma fiind o modalitate de aproximare a CO2 introdus in bazin si de regula se aproximeaza o bula pe secunda. Numaratorul de bule se cumpara sau se confectioneaza din seringi, din picuratorul de perfuzor sau chiar din sticle de plactic (0,5L), si contine apa sau alcool pentru punerea in evidenta a bulelor. Pe firul ce pleaca din numaratorul de bule se monteaza o valva antiretur pentru a preintampina intrarea apei din acvariu in numaratorul de bule. Mai departe furtunul intra in reactor sau difuzorul de bule acesta. Nu trebuie sa facti confuzie reactorul nu este acelasi lucru cu difuzorul. Difuzoul de bule este compus dintr-o piatra de aerare foarte fina sau este un dispozitiv special cu membrana care disperseaza bulele de CO2 foarte fin astfel dizolvanduse in apa pana sa ajunga la suprafata acesteia (randamentul unui difusor este destul descazut de regula),

tipuri de difuzoare

 

in timp ce reactorul este amplasat de cele mai multe ori in afara bazinului si conectat la evacuare unui filtru. Reactoarele contin bioballs sau alte materiale poroase care au rolul de a mari suprafata de contact a apei cu gazul in cauza, astfel marind randamentul de aproape 100%. Avantaje si dezavantaje au ambele variante, difuzorul se poate folosi pana la 100 de litri/ acvariu, exista riscul colmatarii lui si atunci scade si mai mult randamentul, iar in cazul reactorului desi se poate folosi la bazine foarte mari cu un randament bun exista riscul ca odata oprita instalatia in urma atingeri pH-ului dorit (pH controller) reactorul sa continue injectarea de CO2 pana epuizeaza tot ce este in el. Exista si reactoare interne acestea fiind cele mai raspandite datorita facptului ca sunt mici si usor de utilizat, dar si prin pizma faptului ca sunt mult mai precise decat cele externe.

Tipuri de reactoare externe

Tipuri de reactoare interne

 

Odata cu eliminare apei din reactor se inchide circuitul. Ati mai avea nevoie de un priza programabila si o electrovalva cu ajutorul careia sa inchideti si sa deschideti instaltia, deasemenea v-ar trebui un pH controller cu ajutorul caruia sa masurati permant pH apei si care va opri injectia de CO2 in momentul in care apa atinge valoarea de pH presetata de dumneavoastra.

 

 

 

Singurul inconvenit este ca o instalatie completa cam costa ceva nu vreau sa va sperii asa ca daca sunteti interesat cautati singuri. Drept urmare exista si o alternative facut in casa careia I se spune populat bomba cu CO2.

Instalatia este relativ simpla fapt pentru care nu voi starui foarte mult pentru ca deja principiul il stiti de la intaltia comerciala. O sticla de 2 litri in care se toarna o solutie de drojdie (un pliculet de drojdie uscata, sau o jumate de cub proaspata) topita in apa calduta, peste care adaugam o cana de zahar si umplem sticla 3 sferturi cu apa. Aveti grija ca furtunele sa fie lipite etans sa nu scape gaze. Undeva pe fir montati o alta sticla pe post de decantor (pentru a nu va trezi cu spuna in bazin) si o valva antiretur. Confectionati un numerator de bule dintr-o seringa, scoatem pistonul introducem furtunul si izolam cu silicon, iar la celalat capat conectan un alt furtun dupa ce in prealbil am umplut seringa cu apa pe jumate, astfel incat primul furtun sa fie sub apa, si izolam iar. In continuare putem pune un robinet de perfizie sau unul care se gaseste in magazinele de profil, cu ajutorul lui vom regal debitul de gaz introdus in bazin. Pentru realizarea unui reactor efficient aveti nevoie de un filtru interior plin cu bureti foarte fini in care veti introduce furtul cu CO2 (Atentie! cat mai jos cu putinta pentru a mari cat mai mult suprafata de contact a gazului cu apa). In circa 2 ore de la preparea solutiei incepe productia de CO2.

C6H12O6 +Saccharomyces cerevisiae =2C2H5OH +2CO2 (zahar + drojdie = acool + dioxid de carbon)

O reteta imbunatatita suna cam asa: 2 pliculete de gelatina Dr. Oetker (10 g fiecare) se pun la hidratat intr-o cana (altfel face coloase), se iau 2,5 cani de apa calda in care s-au dizolvat in prealabil 1,5 cani de zahar si se pune la fier imtreuna cu gelatina pana da intr-un clocot, apoi se lasa la racit pana poate fi turnata in sticla, dupa care se baga la frigider pentru a se intari. Cand s-a inchegat se scoate de la frigider se introduc 1,5 cani de apa calduta si o lingurita de drojdie, daca temperatura ambientului este mica si folositi un difuzor ceramic puteti pune chair 2 lingurite de drojdie. Rectia portneste mai incet dar dureaza mai mult decat prima.

Ce trebuie sa stiti dumneavoastra in mod expres pentru a nu va trezi cu pesti morti:

– nu lasati instalatia de CO2 pornita peste noapte, in timpul nopti plantele consuma oxigent si elimina CO2 in acvariu lucru care ar putea duce la saturarea apei in CO2 si implicit la moartea pestilor prin axisiere;

– masurati periodic pH-ul apei cu ajutorul testelor de orice fel, daca nu puteti face asta constant cu un pH controller. Prin introducerea de CO2 in acvariu ce formeaza acidul carbonic (H₂CO₃ ) care scade pH apei, lucru ce poate genera atat moartea unr specii de pesti cat si a unor plante.

 

Urmatoarea instalatie ce trebuie abordata este ozonificatorul. Ca sa intelegem pe deplin despre ce este vorba hai sa vedem ce este si cum apare acest ozon. Ozonul (O3) este o forma alotropica a oxigenului, mai pe intelesul tuturor este oxigen cu trei atomi in loc de doi. Bine inteles nu are celeasi proprietait ca si O2. Ozonul apare acolo unde se produc descarcari electrice prin combinarea unei molecule de oxigen O2 cu un atom de O1. De unde si pana unde in acvaristica? Pai este relative simplu ozonul are capacitatea de a produce reactii puternice de oxidare, el devenind astfel un dezinfectant foarte puternic in apa. Dar cum actioneaza, totusi? Se stie ca paraziti unicelulari, algele, bacteriile sunt compuse din citoplasma nucleu si membrane, cea din urma fiid cea care asigura schimbul dintre mediua si parazitul in cauza. Ozonul oxideaza aceasta membrana iar hranirea si implicit inmultirea acestor paraziti bacterii sau alge nu mai este posibila, ba din contra mor, ajungandu-se la un mediu steril. Wowwwww!!! Probabil ca va ganditi acum ca este un panaceu universal si ca ati gasi cheia tuturor problemelor dumneavoastra. Lucrurile nu stau chiar asa, desi este foarte bine sa nu ai bacterii, paraziti sau alge, se poate spune ca are si contra indicatii acest medicament miraculous. Se recomanda sa nu folositi lampa cu UV in acvariie plantate pentru ca va oxida nutrienti pentru plante ca Fe si Mg, dar nu numai. Deasemene la acvariile marine poate duce la oxidari secundare rezultand bromuri ce pot duce la moartea pestilor, daca sunt in concentratie foarte mare.

Daca totusi folositi o astfel de intalatie ce eu o recomand doar la acvariile cu ciclizi sau de crestere a puietului, ori pentru amenajearea pond-urilor, trebuie sa stiti ca apa sterile de laborator are potentialul REDOX in jur de 700mv (milivolti unitate de masura), iar pentru acvariu se recomanda o valoare de 350-380mv. Trebuie sa stiti deasemenea ca se poat intampla sa vi se inbolnaveasca pesti chiar si cu UV, daca se intampla opriti lampa cu UV pana la terminarea tratamentului. Deasemenea nu se folosete singura ci se foloseste impreuna cu filtrele biologice, chimice si mecanice deja bine cunoscute.

Nu de putine ori ai auzit de instalatii de osmoza inverse, dar cu siguranta niciodata nu ati reusit sa aflati cum functioneaza sau care este rolul ei in acvaristica moderna. Prima data ar trebui sa pecizam ce este osmoza si abea apoi ce reprezinta osmoza inverse, insa ca de obicei nu am sa intru un detalii foarte tehnice ci numia strictul necesar pentru a intelge cum functioneaza si ce rol are.

Osmoza este un fenomen fizic ce rezultă din tendinţa de egalizare a concentraţiilor a două soluţii de concentraţii diferite separate de o membrană semipermeabilă (perete separator semipermeabil). Egalizarea concentraţiilor se face prin trecerea moleculelor de apă din soluţia de concentraţie mai mică în soluţia de concentraţie mai mare prin membrana semipermeabilă, astfel rezultaintro parte o apa fara alti compusi in solutie pe o parte n timp ce pe cealalta parte este o solutie mult mai concentrate.

 

In cazul osmozei inverse procedeul este putin diferit. Dacă asupra membranei semipermeabile (numită membrană osmotică) se aplică o presiune ce depăşeşte o anumită valoare (prag de presiune osmotică), trecerea moleculelor de apă se face în sens invers de cum se produce natural la osmoza. Astfel, se obţine o soluţie din ce în ce mai slab concentrată, ajungându-se la obţinerea de molecule de apă fără nici o altă impuritate fizico-chimica. Se obţine deci, apa pura. Membrana osmotica se considera semipermeabila deoarece microorificiile pe care le are sunt cu un diametru foarte mic (aprox. 0,0001 microni).Ca urmare, prin osmoza inversa se blochează trecerea tuturor impurităţilor cu dimensiuni mai mari decit microorificiile membranei osmotice obtinand astfel performante superioare oricărui alt procedeu de filtrare clasică.

Avantaje: opreste compuşi chimici organici şi anorganici (hidrocarburi, ierbicide, pesticide, cloruri, sulfaţi, nitriţi, azotaţi, etc.) şi impurităţi biologice de tipul virusurilor, bacteriilor şi chisturilor. Reduce duritatea apei la zero implicit scade si pH apei.

Dejavantaje: opreste ajungerea in bazin a elementelor folosite pe post de nutriente de catre plante si chiar pesti precum Fier, Sodiu, Potasiu, Mercur, Zinc, Calciu, Magneziu, Siliciu, etc. Apar fluctuatii majre ale pH-ului in urma scaderi KH-ului sub nivelul minim admis (3 grade).

In acvaristica nu se lucreaza numai cu apa complet ozmozata (purificata) tocmai din cauza faptului ca am lipsi atat plantele cat si pestii de o multime de nutrienti benefici si am determina o instabilitate a pH-ului, lucru ce poate duce la moartea pestilor sau chiar a plantelor.

Iata cateva modele de osmoza inverse, prima dntre ele fiind special pentru acvariu, a doua este instalatie industriala, iar a treia este o instaltie casnica.

O alta instalatie ce a intrat de curand in folosinta acvarofililor foarte folositoare mai ales pe timp de vara este chiller-ul, instalatie cu ajutoprul careia se raceste apa de acvariu. Contine un mini computer cu ajutorul caruia se memoreaza temperatura la care se doreste tinerea apei din acvariu. Chiller-ul se conecteaza la un filtru exter cu ajutorul caruia se propulseaza apa prin chiller, de regula se folosesc filtre externe cu debit mare. Apa filtrata intra pe o parte la o temparatura si iese pe partea celalta la o alta temperatura, ca sa va faceti o idee despre cum functioneaza imaginativa un mic radiator de masina ce este introdus intr-o capsula ce contine un agent de racire. Nu are contraindicatii poate doar pretul acestora aparate sa fie un impediment in achizitionarea lor de catre orice acvarist ce poseda un bazin de cel putin 100 de litri.

 

Daca aveti intrebari, sectiunea intrebari si raspunsuri va asteapta: https://acvaristica.wordpress.com/intrebari-si-raspunsuri/